O slujba inutila

Este uimitor cati isi dau cu parerea cu privire la o eventuala slujba de inmormantare pentru sinucigasi. Dar mai uimitor este ceea ce unii debiteaza, desi la o atenta analiza, se vede ca acestia dau prin biserica doar la un eveniment monden, la nunti si inmormantari. Acesti indivizi vor sa revolutioneze Ortodoxia si sa oblige preotii sa faca slujbe acelora care au trait si au murit fara Dumnezeu. Si daca capii Bisericii ar da dispense, ce folos ar avea slujba aceea? Ar fi ea primita si ascultata de Dumnezeu? Sa nu ne amagim si sa nu incercam sa trisam, ca  rau  facem.

Ortodoxia rezista de 2000 de ani, fara a face reforme si inovatii, ci pastrand Cuvantul. Schismaticii si reformatorii, protestantii si neoprotestantii unde au ajuns? Au pierdut harul, Duhul Sfant i-a parasit , au pierdut trairea, au aruncat tainele. Bisericile occidentului sunt goale, se vand prin firme de imobiliare. Daca vorbesti sau marturisesti despre Dumnezeu, se uita la tine ca la un ciudat. Un preot comenta pe un forum azi ca Madalina Manole a murit fara Dumnezeu si indemna tinerii sa se apropie de Biserica. Un  "corect politic" a sarit si l-a injurat de mama. Astia vor slujbe pentru sinucigasi.

Milioane de oameni  lupta pentru viata. Viata ne-a fost daruita de Dumnezeu si nu de cineva din ordinul primatelor. Cine nu crede asta, e liber sa faca ce vrea, dar sa nu cerseasca o slujba care nu i-ar aduce nici un folos si la care nu are nici un drept!

Marea Schisma din 1054

La 16 iulie 1054, cele doua Biserici crestine, Apuseana si Rasariteana, s-au separat. Pana atunci cele doua Biserici erau cunoscute ca o singura Biserica nedespartita. Schisma din 1054 dintre cele doua Biserici de Rasarit si de Apus a fost un eveniment tragic in istoria crestinismului, pentru ca a avut efecte negative pentru ambele Biserici. Din punct de vedere politic, dupa 17 ani de la acest eveniment s-a inregistrat prima infrangere suferita de fortele crestine bizantine in fata turcilor, in 1071, si aceasta infrangere a fost urmata de altele, fapt care a dus, pana la urma, la cucerirea intregii Asii Mici si la cucerirea Constantinopolului, in 1453.

Din punct de vedere religios, trebuie spus ca Biserica de Rasarit si-a pastrat vechea traditie apostolica, traind mai aproape de duhul Sfintilor Parinti, a supravietuit chiar si sub dominatia foarte dura a puterilor islamice. Sursa: Radio Reîntregirea

Vezi si articolul Marea Schisma de anul trecut.

Ruşinea României

Criza, aşa cum o văd eu şi cum o simt, este una a „duhului”nostru. Ne lamentăm că trăim într-o ţară în care nimic nu este bun şi nimic nu merge bine. Plângem disperaţi că „nu ne-am născut în locul potrivit”. Eu mă tot minunez şi mă întreb cât ne mai rabdă pământul ăsta, că Dumnezeu se pare că ne iartă de toate. Păi dacă noi, poporul, zicem atâtea de ţară, mă întreb: ce zice „ţara” de noi? România… în sus şi România…. în jos. Când am auzit oare ultima dată pe cineva zicând România mea, sau ţara mea, sau pământul meu drag, sau patria mea iubită, sau patria mea binecuvântată…? Greu de spus! Ţara e de vină sau poporul ce o locuieşte?

Versurile din cântecul ce face mai nou furori sunt cât se poate de corecte: nu ne-am născut în locul potrivit. Câtă dreptate avem să strigăm acest adevăr! Nu suntem vrednici de ţara în care ne-am născut. Suntem prea mici pentru o ţară atât de mare, suntem prea săraci pentru o ţară atât de bogată, suntem prea nerecunoscători pentru o ţară atât de darnică cu noi. Nu-i dăm nimic bun, dar ne folosim fără ruşine de toate bunătăţile ei, criticând-o, umilind-o, batjocorind-o. Noi, poporul Ei de azi! Hai să recunoaştem acum, în al 12-lea ceas, că nu pământul acesta e de vină, ci poporul ultimilor zeci de ani. Noi, nemulţumitorii locului acestuia binecuvântat de Dumnezeu.

 Citesc cu interes demersul publicaţiei Jurnalul Naţional prin campania „Mişcarea de rezistenţă”, în cadrul căreia cititorii şi diferite personalităţi sunt invitaţi să răspundă la întrebările: „De ce aţi rămâne în România? De ce aţi pleca?”. Mi-a plăcut ideea şi în sfârşit mă bucur că m-am „întâlnit” cu cei care iubesc România. Aici pot să-i „cunosc” pe o parte din cei care nu numai că-şi iubesc ţara, dar o şi mărturisesc. Aici am cunoscut oameni care nu se sfiiesc să ne spună că poporul e nevrednic de ţara aceasta. Că noi suntem de vină şi noi trebuie să ne schimbăm, iar nu ţara. Şi când spun noi, zic de fapt Eu. Eu trebuie să mă schimb. Eu trebuie să devin un om mai bun, mai drept, mai serios, mai cult, mai iubitor, mai atent în primul şi în primul rând la mine. Şi dacă eu mă schimb în bine şi o faci şi tu, o face şi el, atunci înseamnă că Noi ne schimbăm în poporul care nu mai e nevoit să se ruşineze că nu s-a născut în locul potrivit. Şi ţara noastră dragă nu o să se mai ruşineze de noi, cei de azi. Şi nici înaintaşii noştri n-o să se mai ruşineze, nici Ştefan, nici Mihai, nici Eminescu, nici Vuia, nici Enescu, nici Brâncuşi, nici Gafencu şi toţi cei care au murit în temniţele comuniste… nici … nici…

Hai să devenim noi cei de azi vrednici de România noastră şi-o să vedeţi că Ţara nu are nimic împotrivă! Şi nu mai plângeţi, ci vă bucuraţi, că ţara asta încă nu s-a lepădat de noi, aşa cum am făcut-o noi de ceva ani încoace! Şi nici Dumnezeu nu s-a lepădat de noi, deşi ar fi avut milioane de motive. Încă ne mai aşteaptă, încă e loc de întors. Însă nu uitaţi: schimbarea începe cu EU!

Pr. Marius Demeter

(apostolatintarafagarasului.blogspot.com)

O victorie facila a diavolului

Madalina Manole, fata cu parul de foc, s-a sinucis. A fost cantareata mea preferata la inceputul anilor '90. Am fost la un concert de-al ei, aveam inregistrarile ei. Chiar si cand cariera ei intrase intr-un con de umbra, o iubeam. Am fost suparat putin pe ea cand l-a parasit pe compozitorul Serban Georgescu, lasandu-l atat de singur si neajutorat. Acum asteptam relansarea ei, si sunt sigur ca daca nu erau micile probleme de sanatate, ar fi fost din nou acolo sus. Imi pare rau!

Dar totodata nu pot sa nu constat ca multe vedete, odata ajunse la un nivel destul de ridicat de trai si suficienta, uita de Dumnezeu, ba chiar i se substituie, pana cand moartea survine "ca un fur", pe neasteptate, caci nimanui nu ii e dat a sti ora si ceasul cand va trebui sa paraseasca lumea asta. Unde sunt stralucirea, succesul, prietenii, fanii? Acolo unde e acum nu o insoteste nimeni. Daca Madalina avea credinta adevarata in Dumnezeu, nu s-ar fi sinucis niciodata. Caci diavolul nu poate patrunde decat unde este slaba credinta. Acesta a obtinut o victorie, poate prea facila.

Lectia de anatomie

Tabloul de mai sus a starnit controverse in toate mediile din lume. Il infatiseaza pe Nelson Mandela pe locul mortului autopsiat, parodiind binecunoscutul tablou "Lectia de anatomie a Dr Nicolaes Tulp" al lui Rembrandt. Dar nu asta am vrut sa va prezint, ci raspunsul celui care a facut pictura, Yuill Damaso, la criticile concertate pe care le-a primit. Artistul sudafrican spune ca tabloul este un omagiu adus lui Mandela, ii arata oasele si carnea pentru a arata ca in ciuda marilor realizari pe care le-a avut in viata, acesta ramane totusi un om obisnuit, un muritor! Adica oricata slava si cinste poate cineva sa primeasca pe lumea asta, toate se duc intr-o singura directie. Spre cimitir. Si poate cineva sa-l contrazica?

Duios Sorin Ovidiu Vantu turna

Iata la cine se ducea "boul" si "prostanacul" de Mircea Geoana sa se relaxeze inaintea infruntarii decisive din noiembrie 2009 cu Traian Basescu. La "sifonul" Vantu, care in puscarie isi turna colegii, pentru un blid cu mancare mai bun si pentru a-si asigura protectia gardienilor, pe vremea cand tocmai facuse una din primele lui delapidari. Pai daca pentru aia a primit 5 ani, pentru cele de dupa '89 ar trebui sa nu mai vada lumina zilei pe vecie. Vezi mai multe mai jos:

Vântu turna la Securitate sub numele de Informator Nuş
Curentul - luni, 12 iulie 2010

© Curentul

Duminica a 7-a după Rusalii. Vindecarea a doi orbi şi a unui mut în Capernaum

"Plecand Iisus de acolo, doi orbi se tineau dupa El strigand si zicand: Miluieste-ne pe noi, Fiule al lui David. Dupa ce a intrat in casa, au venit la El orbii si Iisus i-a intrebat: Credeti ca pot sa fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicand: Dupa credinta voastra, fie voua! Si s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicand: Vedeti, nimeni sa nu stie. Iar ei, iesind, L-au vestit in tot tinutul acela. Si plecand ei, iata au adus la El un om mut, avand demon. Si fiind scos demonul, mutul a grait. Iar multimile se minunau zicand: Niciodata nu s-a aratat asa in Israel. Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni. Si Iisus strabatea toate cetatile si satele, invatand in sinagogile lor, propovaduind Evanghelia imparatiei si vindecand toata boala si toata neputinta in popor" (Ev. Matei 9:27-35)