Imi permit sa redau cateva fragmente dintr-un articol al maestrului Mihai Malaimare, articol care se suprapune perfect peste propriile mele pareri referitoare la subiect.
"
... Au intrat tineri in politica damboviteana aproape constant numai ca aportul lor nu numai ca este nul dar se constituie, vad, intr-o pavaza solida pentru mizeria morala a politicienilor de varsta medie si inaintata, pentru ca au preluat imediat moravurile nefericite si, adesea, le-au dus pe culmi nesperate pentru batranele carapace comuniste. Iata doua exemple:
Cristian Boureanu
Tanar cu infatisare agreabila, discurs oarecare dar destul de incisiv, se afirma ca liberal si trece dezinvolt in tabara basesciana aburindu-se cu iluzia unui liberalism mondial, dincolo de doctrine si de caracter, pana la urma.
Nu inseamna nimic in politica, din pacate, decat vorbe purate cu zambet.
Anunta ieri ca renunta la salariul de parlamentar pe perioada campaniei electorale. Foarte frumos, dar perfect populist, ba, as spune, de un populism mai mult decat jenant, caci distinsul nostru parlamentar este un om de afaceri, in domeniul imobiliar, cu o avere considerabila si care nu sta deloc in acel salariu. Ce ar trebui sa se intample dupa un atare anunt? Sa faca toti intocmai, sa ia exemplul, sa se sacrifice, etc, etc. Dar poate ca unii chiar traiesc din acel salariu ( extrem de putini, dar exista) si poate ca unii s-ar jena sa se apuce de afaceri imobiliare in stilul practicat de distinsul compatriot, adica sa cumperi ieftin si sa vinzi scump. Care ar fi urmarea exacta a demersului sau? O noua decredibilizare a Parlamentului si nicidecum identificarea sa, a Boureanului, cu punctul de la care un Parlament curat este gata sa se nasca. Pe el, pe Boureanu, nu-l crede nimeni, nici macar prietenii sai, iar Parlamentului i s-a mai adugat un scuipat pe fata si inca de la unul care, desi atat de bogat, si omul este, nu se incurca, ia totusi, de cativa ani buni, salariul rusinos, inteleg, de parlamentar.
Populism de doi bani, periculos si fara sens!
Adriana Saftoiu
O tanara doamna cu infatisare misterioasa, agreabila deci, cu un discurs coerent, atunci cand se produce. Sprijina fara rezerve ascensiunea basesciana si trece, apoi, in tabara adversa din motive de culise, posibil adevarate, posibil reale, dar, indraznesc sa cred ca stilul casei ii era cunoscut, nu s-a dat Basescu pe fata doar dupa ce a ajuns la Cotroceni. Cred ca este mai degraba vorba de orgoliu nemasurat, caci, atunci cand s-a vazut trasa pe tusa si inlocuita de alte distinse doamne, nu a putut accepta afrontul si a descoperit ca exista incompatibilitate intre constiinta domniei sale si cea a omului pe care l-a ajutat sa ajunga sus. Avand in vedere ca eu insumi am trecut dintr-o tabara in alta, asigur, cel putin in plan personal, distinsei doamne, circumstantele atenuante cele mai serioase. Dar, ce face dumneaei?
Urca la tribuna Parlamentului si propune un experiment din zona divertismentului penibil al unor posturi de radio la emisiunile matinale: citeste un text incoerent ca sa dovedeasca faptul ca nimeni nu asculta in Parlament declaratiile politice. Iarasi o axioma, nu era nevoie de demonstratie. Declaratiile politice nu sunt facute pentru a fi ascultate de cineva ci, eventuual, pentru a fi citite ulterior si pentru a demonstra poporului indragostit de politica faptul ca parlamentarul iubit si votat are opinii si inca din cele mai pertinente in absolut toate domeniile cu putinta. Daca dorea sa fie un parlamentar serios ar fi putut eventual sa sprijine ideea renuntarii la formalitatea acetor declaratii politice si sa sprijine editarea de catre fiecare parlamentar a unei carti cu declaratii politice, pe care poporul iubitor de politica si de parlamenatr pe care l-a votat cu sarguinta sa le citeasca si sa le puna sub cap ca pe o biblie. Dar nu, distinsa doamna urca la tribuna sperand ca demersul ei va rusina tabara PD-L ista, condusa in acea sedinta de Presedinta Camerei, si va demonstra ca, din contra, tabara liberala, de altminteri perfect absenta si ea la acea sedinta este de soi, este adevarata, asculta si gandeste profund. Demers gresit, dar distinsa doamna, un parlamentar destul de mediocru dupa fapte, se bucura si se mandreste. Este, insa, o noua palma pe obrazul acestui Parlament, chiar daca este data de mana diafana a unei doamne usor triste si melancolice. Iata, va zice poporul iubitor de politica si de parlamentar votat, iata pe cine platim noi din banii nostri, etc, etc. Era necesar experimentul? Nu! Este util? Nu! Este cinstit? Nu! Atunci?
Populism de doi bani, periculos si fara sens!
Si vorbesc despre doi oameni tineri, ma rog, relativ tineri, care, fiecare, au beneficiat de ratia de speranta intru innoire si progres.
Cu astfel de oameni ne vom intoarce inevitabil catre Hrebenciuc si Mitrea, vorbesc de doi oameni politici care macar nu se incurca cu fitingarai si daraveri de clopotnita.
Romania mai are de asteptat, saraca, deocamdata suntem inca in buna era a populismului de doi bani!"
